Bun.
Prima oara am inceput cu o salata de vinete acum vreo 4 luni.
Mereu am probleme in cantitatea de sare pe care o adaug pentru ca tind in permanenta sa pun prea multa, dar cand e vorba de salata de vinete, sunt o experta!
Eram eu si un pachet de vinete coapte si congelate (ca de la pastrare pentru iarna).
In bucataria mea mica de la Bucuresti... eu, vinetele, un castron, sarea, uleiul si temuta ceapa! Mi-am facut curaj. Le-am batut all natural cu lingura de lemn pana cand aproape ca s-au albit, adaugand treptat ulei in cantitati moderate. Le-am decorat cu o inimioara improvizata dintr-o ridichie (nu aveam rosii :p). Erau perfecte!
Apoi l-am chemat din dormitor ca sa le guste pe marele expert, iubitor, devorator, indragostit pe viata de vinete... Andrei! tanaaaaaa!!! - pentru un verdict final.
Rezultatul? pffff, SUCCES total! le-am dat gata, mama lor de vinete! si eram fericita si ma simteam mandra de mine.
Evident ca de atunci pana acum am mai gatit vinete, cele proaspete de la piata au fost un adevarat deliciu pentru ca au putine seminte si mai multa pulpitza :) odata, din greseala, am pus si un pic de ulei de masline in timp ce le preparam - nu e vina mea ca era sticla pe masa!- si le-a dat un gust oribil, parca sa zic ca mi s-a parut ca le-a mai si inchis la culoare!
Anyway, imi pare rau ca nu am facut poze... Asa ca asta-i reminder pentru viitor!
DE RETINUT:
1 - daca adaug un cubulet de lapte pentru cafea in vinete, le mai ia din iuteala (multumesc Adrianei C. pentru sfat!);
2 - atunci cand curat ceapa, respir pe gura, NU pe nas. Asa evit sa plang prematur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu