Asa ca am luat piersicile respective, le-am spalat, le-am curatat de coaja si m-am gandit eu asa 'intens' ce as putea sa fac cu ele. Era ceasu' vreo 4 dupa-amiaza.
Dupa ce mi-am pus mintea la contributie nu prea mult timp, am inhatzat o forma de cozonac si i-am tapetat cu zahar partea inferioara (ma abtin sa nu zic fundul, ah si tot am zis! :p). Apoi am asezat pe doua randuri feliutele de piersici si le-am inchis cu lacat in cuptor pana cand s-a caramelizat zaharul.
Intre timp... 'maestra cofetar' a preparat un aluat simplu de chec: cum aveam NUMAI 2 oua in frigider (shame on me!) le-am separat galbenusul de albusul pe care l-am batut spuma cu cateva linguri de zahar (pana cand mi s-a parut mie ca e de un dulce acceptabil avand in vedere ca aveam deja zahar peste piersici), apoi am adaugat galbenusurile, 2 linguri de faina, un pliculet de zahar vanilat si o jumatate de pliculet de praf de copt. Si asa am obtinut cel mai pufos si bunutz aluat de chec.
Pe doamnele piersici le-am eliberat din cuptor si am turnat peste ele compozitul de mai sus dupa care le-am supus iarasi la tortura pentru vreo alte 15 minute pana cand au trecut testul scobitorii (am infipt cu rautate scobitoarea intr-un colt al checului- daca iese curata, e gata de scos din cuptor).
Asa ca l-am lasat putin sa se raceasca dupa care i-am facut conturul prin interior cu un cutit ca sa se desprinda mai repede de tava si l-am rasturnat.
Arata cam asa ceva:
Andrei ajunsese de putin timp acasa, dar tot a avut parte de surpriza: Un dulce bun-bun de papat - pe care, fie vorba intre noi, l-a devorat mai repede decat ma asteptam. Pe tot. :|
Si asta e povestea de succes a primului meu chec.
La mai mare!
P.S. : arata la fel de frumos ca o raza de soare si a fost mai pufos decat orice aluat profi de patiserie! Sa fie norocul incepatorului la mijloc? :)
xoxox,
O.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu